stadion romania

În seara de 17 noiembrie, naționala României a disputat un amical foarte interesant cu selecționata Italiei, meci încheiat la egalitate, scor 2-2, dupa ce România a condus o prima repriza întreagă.
Meciul a început la ora 21-45, ora României, cele două echipe intrând pe teren pe imnul Franței, aceasta decizie fiind luată dupa cele mai sângeroase atentate din ultimii ani din Europa, și nu numai. De asemenea, pe teren s-a ținut un moment de reculegere tot în memoria victimelor din atentatele de la Paris, iar, dupa intonarea imnurilor celor două selecționate, fanii români au început să domine fondul sonor prin a striga pentru început in memoria victimelor din Colectiv.

Meciul a început cu unele ocazii interesante pentru România, prima oară, Torje trăgând cu putere spre poarta lui Buffon, însă, din nefericire, mingea trece puțin pe lângă poarta goalkeeper-ului italian. La scurt timp dupa faza lui Torje, România preia controlul jocului, iar, la numai 3 minute de la debutul meciului, apărarea Italiei se precipită, mingea ajungînd astfel la Bogdan Stancu care trage cu interiorul spre poarta lui Buffon, mingea intrând cu puține emoții în poarta italianului. După gol, nu a mai fost nici o ocazie importantă, însă la scurt timp după începutul celei de-a doua reprize, Italia preia controlu, iar, în minutul 50 al meciului Italia restabilește egalitatea, după un penalty transformat cu succes de Marchisio. În minutul 20 al celei de-a doua reprize, Gabiadini pune Italia în avantaj, după o fază la care jucătorii României, au crezut ca a fost off-side.

Pe finalul meciului, cu doar 3 minute înaintea finalului meciului, Alexandru Maxim obține o lovitură liberă, transformată tot de acesta, mingea ricoșând cu noroc la jucătorul din liga a doua spaniola, Florin Andone, acesta înscriind fara emoții.

De altfel, fondul sonor a fost dominat de cei 5000 de suporteri români prezenți la meci, spre a se bucura de o nouă revedere a echipei naționale pe viu. Meciul cu Italia face parte dintr-un turneu al Federației, spre a aduce echipa națională mai aproape de români, Federația deja stabilind amicale de lux cu echipe cum ar fi Anglia sau Spania.

sport

Vă place sportul? Desigur! Probabil acesta ar fi răspunsul vostru la această întrebare. Dar acum, mulți sunt cei care practică sportul și la fel de mulți sunt cei care practică sportul cu privirea și cu o halbă de bere în față. Sună cam ironic și probabil foarte amuzant dar, se întâmplă tot timpul în rândul bărbaților și, de ce să nu recunosc, în practic și eu deseori, seara la terasă. Dar acum, ce tip de sport preferați. Probabil cel mai vehiculat ar fi fotbalul și, pe moment, de când Simona Halep a început să măture terenul cu candidatele din tenisul de câmp, se practică și acesta. Eu nu prea sunt la moda, nu am jucat tenis de câmp de …, de ceva timp, probabil am jucat doar de 2 ori în viața mea. Deci, preferatele mele ar fi, fotbalul și baschetul.

Fotbal am jucat de când mă știu, l-am jucat zilnic în copilărie și acum în tinerețe în practic doar la anumite ocazii. Regret să vă informez dar nu mai sunt atât de bun la acesta, mi-am ieșit din picior și acum îl joc doar să mă distrez, să alerg și să mă relaxez. Îl mai joc și la o terasa, foarte rar și acesta, probabil când se întamplă să fie un ”derby„ de rahat din România. Asta e, dacă tot am prins o bere, merge și un fotbal. Ca și echipe preferate, în România ar fi … și …, a, da, să nu uit și de #$%^. Din străinătate îmi plac BVB, Bayern și în trecut Arsenal cu acei copii minune. E ciudat, deși îmi place jocul Barcelonei, nu prea-i am la echipe preferate.

Despre baschet ce să mai spun, nu l-am jucat chiar din copilărie, de fapt, am început să-l practic din adolescență și nici acum nu prea mă descurc cu el cum ar trebui. Treacă-meargă, e un lucru bun să practici un sport, chiar și ca amator, mai faci niște mișcare, îți mai întinzi un mușchi, mai iei o căzătură, mai glumești, bagi și socializare și timpul este petrecut în mod plăcut.

desene animate

Desenele din ziua de astăzi parcă nu mai au niciun farmec. Deși nu prea urmăresc transmisiile TV sau mă rog, nu prea accesez posturile mondene și cele ce au ca scop îndoctrinarea, totuși încă mă interesează posturile ce difuzează desenele animate. După câte am vazut, am ajuns la concluzia că Cartoon Network a murit de mult și locul acestuia a fost luat de un nepot handicapat (să-i zicem așa) care nu știe să se comporte ca un copil.

Astăzi nu mai există un Jetix, Fox Kids sau alte programe care să te facă să te simți copil. Butonând telecomanda, reușesc să trec rapid prin posturile TV cu desene animate pentru că nu prezintă niciun interes, poate, probabil postul Nickelodeon reușeste să-mi capteze atenția, destul de rar, prin animații precum Spongebob și The Penguins of Madagascar.

Punând toate aceste lucruri cap la cap, mă simt pe de o parte dezamăgit de animațiile moderne, iar pe cealaltâ parte, fericit cu desenele animate ce le-am avut în copilărie. Ca o scurtă paranteză, vreau să menționez că nu am fost genul de copil sechestrat în casă, ci am fost un mic explorator, curios și atras de nenumărate activități de copil. Deși eram mereu pe afară, o mică parte din zi era ocupată de desenele animate.

Țin minte și acum acele desene cu Grendizer ce le urmăream zilnic și țin minte cât efort am depus să-mi construiesc din carton un robot precum acela. O altă marcă de desene au fost cele cu Pokemon, venite la pachet cu completarea albumelor, Dragon Ball Z (cam multă violență dar foarte bun), Tom și Jerry, Mickey Mouse, Duffy Duck, Bugs Bunny și multe altele. Știu că o parte dintre acestea sunt încă difuzate dar, ceea ce nu înțeleg este difuzarea pe posturi a anumitor animații, papițoaie vorbitoare ce nu au niciun farmec, nicio poveste și care nu sunt deloc autentice. Oricum nu contează foarte mult pentru mine, eu fiind genul care urmăresc mai totul pe calculator și TV-ul rămânând pedepsit la colț.

11998731_917039608351544_515973077_nCă te întorci de la școală, facultate sau serviciu îți găsești mereu o ocupație, bineînțeles, aceasta fiind ocupația de seară. Unii se joacă, alții citesc, unii răsfoiesc facebook-ul iar alții doar privesc la televizor lenevind pe canapeaua din living. Eu de exemplu le fac pe toate, când și cum pot, dar, cel mai mult îmi place să desenez, în special caricaturi. O să vă atașez o fotografie.

Voi ce faceți în timpul liber?

 

aglomeratie metrou

Urăsc extrem de mult aglomerația și bănuiesc că toată lumea o face. Urăsc aglomerația atât de mult încât aș călca pe toată lumea în picioare pentru a scăpa din respectiva situație și nu este vorba despre răbdare ci mai degrabă despre respect. Urăsc în special acele supermarket-uri și instituții care, deși sunt multe alte case/ghișee libere, preferă să folosească doar un număr limitat dintre acestea.

O instituție recentă ce am început să o detest recent este o bancă căreia nu-i voi da numele și care în ultima perioadă lucrează cu un singur ghișeu. Deși aproape zilnic se creează aglomerație la ghișeul respectiv, banca nu face nimic pentru a remedia problema și pentru a-și trata clienții cum se cuvine. Acest lucru m-a determinat într-o zi, când aveam de făcut o plată, să renunț la banca respectivă și să folosesc serviciile oferite de o alta și probabil ați fi făcut la fel dacă erați în situația mea, și anume, am încercat de 3 ori să trimit banii în 3 perioade ale zilei diferite: dimineața, după-masă și seara. Rezultatul? Nervi și timp pierdut aiurea.

Și acum mă întreb, de ce? De ce nu angajează o altă persoană pentru a remedia problemele? Nu au bani? Nu cred. Nu există o persoană competentă pentru postul respectiv? Nu cred. Și astăzi, la 2 luni de zile de la ziua respectivă încă văd persoane așteptând atât de mult timp la banca aceea pentru a-și rezolva treburile și mă gândesc că, dacă nu decideam să deschid un cont la o altă bancă eram nevoit să aștept și eu. Și aceasta a fost doar una din situațiile pentru care nu suport aglomerația – fie că este la supermarket-uri, la mall-uri, în trafic sau la alte instituții.

Un alt tip de aglomerație ce cu greu îl pot accepta, este vorba de aglomerația din metrou, în special dimineața. Grămezi de oameni ce se înghesuie pentru a prinde un loc – lucru ce îl disprețuiesc. Prefer să aștept o perioadă mai mare de timp și să prind un loc acceptabil decât să mă înghesui în alte persoane precum o sardină.